Steliante – Enemy of the state

Enemy of the state

Cum era cat pe ce sa lucrez pentru Robert Turcescu, acoperitul. Concurenta neloiala si dubla comanda, chestiunile care dor

leave a comment »

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/cum-era-cat-pe-ce-sa-lucrez-pentru-robert-turcescu-acoperitul-concurenta-neloiala-si-dubla-comanda-chestiunile-care-dor-108344.html

Ceea ce parea o gluma sau o joaca s-a transformat intr-un autodafe in toata regula: pentru prima data dupa ’89 un jurnalist, Robert Turcescu, recunoaste in direct ca a fost ofiter acoperit al unui serviciu de informatii. Ce-i mai deranjant pentru mine sunt concurenta neloiala si dubla comanda pe langa minciuna inerenta insa aceasta din urma era déjà obligatie de serviciu. Insa imi aduc aminte ca am fost la un pas sa lucrez pentru Robert Turcescu prin 2012 cand vroia sa puna pe picioare o echipa de jurnalisti de investigatii iar printre cei invitati m-am numarat si eu. De atunci am mai fost invitat de cateva ori in emisiunile sale de pe B1 Tv si nu stiu inca cum sa ma simt: revoltat sau magulit.

Pentru ca nu la asat prea multe informatii in afara de cele publicate pe blogul sau, cazul lui Robert Turcescu balteste intr-o mare de speculatii: ba ca ar fi fost santajat de Ilie Botos, fost sef al Directiei de Informatii a Armatei, si Gabriel Oprea, actualul ministru de interne, ba ca ar face un joc mult mai amplu prin care urmareste de fapt obtinerea unei hotarari favorabile in instanta care sa fie folosita ulterior in cazul ofiterului acoperit care ar candida la Presedintie, ba ca ar fi primit ordin de la superiorii sai sa se deconspire, ba ca ar fi fost santajat de rusi etc. Nimeni nu pare dispus, nici chiar eu, sa-i dea credit lui Robert Turcescu ca ar fi vrut intr-adevar sa scape de aceasta “povara” cum a numit-o, ca si cum “povara” ar fi venit de undeva din cosmos si nu ar fi fost urmare a propriilor sale actiuni.

Mi-am rugat ieri pe o retea de socializare colegii din presa sa iasa sis a spuna care mai e acoperit al vreunui serviciu intern sau extern. Eu unul am avut doua tanhente cu statul: am facut Liceul Militar de Marina din Constanta, o parte din acesta pentru ca spiritual adolescentin nu s-a impacat cu rigoarea cazona, si am mai fost, acum aproape 10 ani, pentru doi ani consilier al unui ministru de finante din Guvernul Tariceanu. Cam atat. Ma bucur ca n-am avut calitatile necesare sa fiu recrutat de vreun serviciu de informatii desi in mass-media se vorbeste, in general, cu deferenta , condescendenta si cu oarece frica despre activitatea serviciilor de informatii. Sunt civil pana la adanci batraneti!

Acum doi ani am fost chiar la un pas sa lucrez pentru Robert Turcescu care a strans intr-o seara la o masa din centrul Capitalei cativa jurnalisti pentru a realiza un site de investigatii. Proiectul suna bine, oamenii invitati erau de buna calitate iar perspectiva suna bine pentru mine mai ales ca veneam dupa dezvaluirile mele din 2011 despre practicile de santaj din trustul Intact al lui Voiculescu Dan unde fusesem sef al Departamentului de Investigatii. Din pacate sau din fericire, implicarea mea in respectivul proiect a fost incet, incet estompata din lipsa surselor de finantare desi initial sumele promise erau generoase (cand spun generoase ma refer la o generozitate decenta si nu la sumele incasate de Catalin Tolontan de la Voiculescu Dan). Nu stiam evident si nici nu banuiam la vremea respectiva – nu cred ca aparusera macar informatiile legate de faptul ca Robert Turcescu ar fi fost colonel in Armata – de legaturile lui Robert Turcescu cu serviciile de informatii.

Ma reintorc la chestiunile jignitoare din toata aceasta poveste. Concurenta neloiala pe care Robert Turcescu o facea jurnalistilor, care alergau ca bezmeticii dupa informatie de diminieata pana seara, fara sa aiba suportul logistic al unui serviciu de informatii platit din banii statului roman. Adica noi ne autoflagelam sau eram biciuiti pentru a alerga pe teren dupa informatii cu scopuri si mijloace jurnalistice iar Robert Turcescu – ca inca cativa din piata si am si cateva nume dar nu le spun dar este unul pomenit déjà in acest articol – primea informatiile pe tava si se umplea de glorie, de bani fara sa fi miscat un deget. Noi toti ceilalti puneam chiar bani din buzunarul propriu fie pentru o deplasare, fie pentru obtinerea unor documente publice, fie chiar si pentruo cafea cu vreo sursa in timp ce Robert Turcescu le primea pe gratis de la vreun serviciu secret care poate ii si punea la dispozitie poate si analize si sinteze pentru ca jurnalistul sa-si dea seama cum stau lucrurile in piata.

Si chestia cu dubla comanda este ofensatoare. Adica noi toti ceilalti servim interesul public si oferim cititorilor si telespectatorilor articole si anchete facute cel mai mult pe banii nostri in timp ce Robert Turcescu primea subiecte de la serviciile de informatii facand voit sau nu agenda acestora. Din pacate nici nu mai stiu cand a servit Robert Turcescu interesul public si cand pe cel al serviciilor de informatii. Una este sa te mai intalnesti cu oameni din serviciile de informatii care sa-ti mai scape cate o informatie sau cu care sa mai schimbi niste impresii si alta e sa te afli pe statul lor de plata si sa le poti face jocurile la orice ora din zi si din noapte.

Dupa ce am facut publice in 2011 practicile de santaj din trustul Intact al lui Voiculescu Dan pentru care mai sunt hartuit si acum prin instantele de judecata am fost la numeroase emisiuni de-ale lui Robert Turcescu si nu stiu inca cum sa ma simt: revoltat ca am fost tras in teapa stiind ca ma duc in emisiunea unui jurnalist sau magulit ca ditamai ofiterul acoperit a considerat ca as avea ceva de spus interesant.
Opinia generala este ca acest caz are si un “va urma” pentru ca aparitia de aseara a lui Robert Turcescu si tot expozeul sau au parut un pic bizare insa implicarea unui jurnalist-ofiter acoperit in povestea ofiterului acoperit care ar candida la cea mai inalta functie in stat mie nu mi se pare fireasca cum nu mi-a mirosit bine, inca de la inceput, aceasta poveste ridicola si derizorie cu acoperiti aspiranti la fotoliul de la Cotroceni. Cred ca, in cv-ul lui Victor Ponta, mai sunt multe alte bazaconii care pot fi exploatate in campania electorala.

Anunțuri

Written by steliannegrea

Septembrie 22, 2014 la 10:06 am

Publicat în Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: