Steliante – Enemy of the state

Enemy of the state

Pozitia BNR in problema creditelor in franci elvetieni? A politistului care intoarce capul la un furt. Cand cinismul se intalneste cu lacomia si foamea de credite fara calculul de risc valutar si de neplata

leave a comment »

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/pozitia-bnr-in-problema-creditelor-in-franci-elvetieni-a-politistului-care-intoarce-capul-la-un-furt-cand-cinismul-se-intalneste-cu-lacomia-si-foamea-de-credite-fara-calculul-de-risc-valutar-si-de-n-111071.html

Patria romana s-a infectat cu febra elvetiana. Politicieni, bancheri privati dar si de la BNR, simpli cetateni, jurnalisti, analisti toti cauta solutii pentru vreo 200.000 de debitori in franci elvetieni. In fond cum de a devenit publica o problema dintre doua entitati private: un cetatean roman si o banca privata romaneasca sau straina? In primul rand prin amploarea fenomenului, prin efectele sociale pe care are deja o astfel de problema si prin dulcea inactiune a unei institutii publice, Banca Nationala a Romaniei cunoscuta mai ales prin abrevierea polisata si care impune in permanenta respect, BNR. “Sunt banci care pot da faliment”, gangurea grav Nicolae Cinteza, seful supravegherii BNR. Asa, si? Brutariile, service-urile auto, asfaltatorii prezidentiali sau nu, Simona Senzual daca are firme pot da faliment, numai gulerele albe din banci nu pot da faliment.

Atitudinea si imaginea proiectata de Nicolae Cinteza la audierile din Parlament pe marginea legii falimentului personal, masura care ar putea aduce ceva solutii pentru cei cu astfel de credite fara sa implice bugetul national, spune totul. Zeflemeaua academica, cinismul sustinut de teoria economica precum si o privire in proportie de 80% din timp inchisa este exact atitudinea de mai mereu si din totdeauna a BNR in relatia cu clientii bancilor si nu cu bancile pe care le reglementeaza. Sa vii in momentul de criza extrema si sa spui din varful buzelor si de la inaltimea unei sinecuri caldute, care-ti va asigura o pensie de invidiat, si mai ales din functia de sef al Supravegherii din BNR si cand se dadeau creditele in franci ca si cum ai bea un pahar de apa intr-o vara fierbinte este chintesenta functionarului birocratic caruia interesele cetateanului ii miros urat. Sa vii acum si spui ca la vremea cand se dadeau creditele in franci elvetieni noi am murmurat imperativ pe la colturi atrangand atentia e ca si cum ai fi politistul care vede un furt in derulare dar nu intervine si ii zice rusinat victimei ca e jefuita.

Pentru prima data dupa multi ani am vazut un Parlament, care muncea in favoarea romanilor si nu doar se rontaia in lupte politice, straduindu-se sa scoata o lege a falimentului personal adica sa o ofere o solutie pe viitor pentru cei cu credite in franci elvetieni si ce-i si mai important pentru mine nu s-au infipt sa dea o solutie de tip politicianist: luam de la buget din galeata asta mare si le acoperim altora pierderile. Vad acest demers ca un pas inainte chiar daca pana acum au fost facuti extrem de multi inapoi.

Cine credeti ca s-a opus cu vehementa anul trecut legii falimentului personal a carei exitenta astazi ar mai fi putut reduce din unda de soc pentru cei cu astfel de credite? BNR impreuna cu bancile comerciale pe care le supravegheaza. De ce? Pentru ca avand o serie de portofolii de credite intr-o mare dezordine ca sa nu zic ca unele banci sunt intr-o putreziciune fetida s-au temut ca nu cumva persoanele fizice sa abuzeze de aceasta lege ca si cele juridice. Dar de ce aceasta discriminare: de ce un cetatean roman care isi face o societate juridical se poate pune la adapostul legii falimentului iar acelasi cetatean sau altul nu poate sa apeleze la aceeasi lege daca nu mai are pur si simplu posibilitatea sa isi plateasca ratele. Se gasesc o gramada de situatii in care fie ramane fara job, fie ii crestere rata intr-un mod nesustenabil etc

Unii mai de stanga viseaza la solutia aplicata in Ungaria autoritarista a lui Viktator Orban: convertirea creditelor in franci elvetieni la un curs stabilit arbitrar. Mi se pare o masura nedreapta si discriminatorie fata de toti ceilalti care avem credite in alte monede straine si e de un populism gretos. Inainte de a mai va lasa ademeniti de astfel de masuri de forta care arata ca cineva “acolo sus” va doreste binele si va salveaza cand va e cel mai greu, ganditi-va ce va doriti cu adevarat: sa fiti liberi pentru ca astfel de masuri vin cu un cost sau sa faceti temenele unui despot pe stil nou.

Altii tot de stanga, de data aceasta din Guvern au venit cu solutia majorarii veniturilor de la care se acorda faimoasa electorata data anul trecut si care, culmea, nu a dus la incheierea macar a unui singur contract in tot sistemul bancar. Pai domnilor guvernanti o solutie trebuie sa poate fi si pusa in aplicare nu numai sa fie pus ape hartie!

Si acum ajungem la lacomia bancilor private supravegheate cu ochii inchisi de BNR si la foamea de credite a romanilor care nu s-au gandit la riscul de neplata sau la cel valutar mai ales in raport cu o moneda cum este francul elvetian. Ce-as putea spune eu nou despre lacomia bancilor care au fost cele care au adus pe lume alaturi de politicieni aceasta frumoasa criza economica? Credeti ca cele care opereaza pe piata romaneasca cand au vazut gusterii care le vin la birou cu privirea rugatoare si cu sperante de a trai mai bine dar ghinion nu prea se calificau la credite “sanatoase” nu i-au ademenit in secunda urmatoare cu niste costuri mai mici pe partea de dobanzi dar stracurandu-le o moneda instabila care are in spate doar o economie bazata pe ciocolata, ceva turism si un sistem bancar care gazduieste cu placer conturile tuturor infractorilor economici din aceasta lume? Credeti ca BNR n-a stiut de riscurile la care aceste banci isi expun clientii dar a preferat sa intoarca capul nu inainte de a murmura ceva asa general de rau despre respectivele credite.

Si acum cu voia dumneavoastra ultimii pe lista clientii: unii i-au luat la pietre altii ii iau in brate. Au avut vise, au avut nevoi ca oricare dintre noi. (rima venita pe loc si nelucrata). S-au lasat pacaliti poate nu atat din lipsa educatiei financiare – cati dintre noi stam si frunzarim cap coada contractele de creditare de zeci de pagini? – cat mai ales de euforia generalizata, de sentimentul ca totul e posibil mai putin ca francul elvetian sa o ia razna peste cativa ani si sa le dubleze ratele lunare in doar cativa ani. Si mie daca mi-ar creste rata la creditele in euro, pe care le am, mi-ar fi greu dar macar am avut norocul/inspiratia/intelepciunea? sa imi iau creditele intr-o moneda mai stabila chiar daca la niste costuri mai mari.

Problema fundamentala in final este cine suporta costurile suplimentare venite ca urmare a faptului ca francul elvetian a mancat prea multa ciocolata: debitorii, bancile sau bugetul public? Opinia mea este ca bancile private ar trebui sa suporte costurile efective iar BNR macar pe cele de imagine iar daca nu vor acest lucru toti debitorii sa mearga si sa le puna toate bunurile luate pe credit in franci elvetieni in brate sa vedem daca gasesc imediat cumparatori.

Anunțuri

Written by steliannegrea

Ianuarie 21, 2015 la 2:03 pm

Publicat în Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: