Steliante – Enemy of the state

Enemy of the state

A boicota sau nu produsele Ikea, o companie ce a facut afaceri cu Securitatea lui Ceausescu si a cumparat, recent, o uriasa suprafata de padure de la niste afaceristi controversati. Suntem dispusi sa renuntam la confortul casnic pentru disconfortul provocat de niste intrebari?

leave a comment »

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/a-boicota-sau-nu-produsele-ikea-o-companie-ce-a-facut-afaceri-cu-securitatea-lui-ceausescu-si-a-cumparat-recent-o-uriasa-suprafata-de-padure-de-la-niste-afaceristi-controversati-suntem-dispusi-sa-113406.html

Sufrageria mea e impartita intre mobila suedeza si romaneasca. La fel va fi si camera copilului. As putea oare sa renunt la designul simplu dar placut, la rigoarea dulce ca un gem de rubarbar a liniilor trasate de un designer cu nume de slujbaj cu ziua din Urzeala tronurilor si la preturile imbatabile si durabilitatea produselor Ikea pentru ca aceasta companie a facut afaceri cu regimul comunist al lui Nicolae Ceausescu iar recent a devenit cel mai mare proprietar de paduri din Romania prin preluarea unei suprafete de peste 33.000 de hectare de la o serie de afaceristi controversati care au intrat in posesia acesteia prin metode care ridica sprancene? E o disonanta cognitiva care atarna un rictus amar langa zambetele permanente ce insotesc reclamele producatorului suedez.

Dar poate cine stie vorba cantecului lui Holograf, “si ingerii au demonii lor” iar frumusetea unor biecte vine la pachet cu ceva “viermi” frumos impachetati sau, pur si simplu, tot acest demers este unul nejustificat si nefundamentat.

Merita sau nu sa le ceri romanilor sa boicoteze produsele gigantului suedez, sau macar sa inceapa sa-si puna intrebari? In mod paradoxal primul roman, care a zis ca boicoteaza mobila Ikea, este luptatorul de K1, Daniel Ghita, si nu vreun panicard verde dintr-aia care se zbateau ca pestii pe uscat cand cu Rosia Montana, cand cu gazele de sist si chiar cu noul cod silvic si principalul sau beneficiar, compania austriaca Schweighoffer.

Suedezii se pregatesc sa-si deschida cel de-al doilea magazin in Bucuresti urmand succesul primului lor magazin din Bucuresti in a carui parcare te rogi, weekend de weekend, sa gasesti un loc liber iar ulterior un loc la rampa de incarcat marfa. Ikea se afla intr-o expansiunea sustinuta pe piata romaneasca iar achizitia celor 33.000 de hectare de padure e o dovada in plus. Nu mai zic de “chiolhanurile” pe care le trag unii romani la restaurantul Ikea.

Produsele Ikea reprezinta pentru noi clasa de mijloc si nu pentru plutonul hulpav de hoti din politica, care-si mobileaza sufrageriile cu lemn masiv nobil si mobila italiana extrafina, certificarea statusului pentru care ne luptam zilnic, o bucatica din raiul bunastarii din Vest dupa care tanjim toti si evident, nu in ultimul rand, o infrumusetare a caselor noastre si o punere in ordine a acestora. Si acum vine problema care da dureri de cap: suntem dispusi sa renuntam la toate acestea pentru ca Ikea a facut afaceri cu Securitatea lui Ceausescu si pentru ca aceeasi companie a cumparat cele 33.000 de hectare de la niste afaceristi dubiosi care au pus mana pe aceste paduri prin metode chestionabile? Sa renunti la confort pentru disconfortul unor intrebari? Evident ca poti scapa de aceste intrebari sacaitoare prin tot felul de eschive la fel cum le poti conferi o greutate mai mare prin ingrosare tuselor insa e greu sa scapi din costumul stramt al prizonierului disonantei cognitive.

Cu siguranta ca pe site-ul Ikea gasesti coduri de business placid-sforaitoare dupa citirea carora ramai cu impresia ca nici o regula elementara de business nu va fi fost vreodata incalcata la producerea unui singur bec al suedezilor. Dar astfel de coduri gasesti pe site-urile tuturor multionationalelor care au intrat in controverse pe piata romaneasca de la Bechtel, pana la Microsoft, Siemens sau Sony Ericcson. O sa spuneti ca scopul Ikea este sa faca profit care nu concorda de cele mai multe ori cu interesul public dar rolul codurilor de mai sus este tocmai acela sa armonizeze business-ului cu interesul public si sa elimine ideea ca profitul poate fi facut cu orice pret.

Cele doua fapte de vitejie care ridica semne de intrebare se refera la perioada comunista cand Ikea facea afaceri cu Securitatea lui Ceausescu, finantand astfel un regim dictatorial ce ii oprima pe romani (vezi link aici) in timp ce ce-a de-a doua se refera la achizitia recenta de catre suedezi a numai putin de peste 33.000 de hectare de la o serie de afaceristi controversati care au pus mana pe respectivele paduri prin metode dubioase (vezi link aici).

La afacerile facute cu Securitatea lui Ceausescu, oficialii Ikea au scancit un raspuns de genul “ o sa vedem, o sa ne interesam” dar pana la urma nici un fel de informatie nu a mai fost facuta publica poate si din cauza faptului ca mass-media si-a pierdut interesul pentru subiect. Fiind o companie cu vanzari anuale la nivel mondial de 30 de miliarde de euro iar in Romania de putin peste 100 milioane de euro Ikea interpune in relatia cu mainstream mass-media uriase bugete de publicitate. Desi in aparenta aceste bugete nu par a fi folosite ca cele cu care politicienii isi asigura tacerea si bunavointa mass-media, si banii Ikea au in final acelasi efect. Taie fie rapid fie cu intetinitorul apetitul presei pentru subiecte delicate pentru companie.

Si raspunsul oficialilor Ikea pentru controversata achizitie de paduri a fost la fel de plat si neutru, fara referiri la faptele de vitejie ale vanzatorului si raspunsuri legate de asumarea sau nu a modului acestuia de a face achizitii de paduri pe piata romaneasca. Cum era de neasteptat plutonul de panicarzi verzi, care s-au aprins rapid si cu intensitate descrescatoare la afacerile Rosia Montana, gazele de sist si noul cod silvic si austriecii de la Schweighoffer, n-a scheunat nici macar un marait la o astfel de afacere. Este foarte adevarat ca patronul Ikea, Ingvar Kamprad, batranelul acela atat de simplu dupa vorba dupa port, poate fi la fel de persuasiv si in relatia cu ONG-urile panicarzilor verzi cum era, de exemplu, George Soros, iar cu o niste granturi pentru diverse alte probleme ardente ale Planetei poate diverta atentia coroziva a acestora catre fapte bune. Este foarte adevarat si faptul ca in afara acestei controverse legate de achizitia acelor paduri asupra Ikea nu planeaza nici un fel de suspiciune legata de taieri ilegale iar intrarea acestui gigant pe aceasta piata poate fi un big game changer.

Poate e prea mult sa ceri unei clase de mijloc, de care e atata nevoie in societatea romaneasca, intr-o rapida si avida formare sa boicoteze produsele Ikea. Sa ii ceri sa poarte pe cap aura aceasta morala care arde mai rau decat coroana de spini a lui Isus poate fi una din cerintele acelea aproape imposibile si nerealiste la care te supune cineva care vrea sa te subjuge moral. Insa cele doua probleme ,care atarna de imaginea glazurata a Ikea, nu pot fi expediate prin niste raspunsuri plate si care, prin ocolirea intrebarilor, denota o aroganta de soi superior.

Si daca tot e vorba ca moralitatea imbraca cu haine croite dupa aceeasi dimensiune toate statele Uniunii Europene ar fi totusi neplacut si nedrept ca o companie din indepartata si nepatata Suedie sa-si permita “destrabalari” intr-o Romanie de la frontiera estica a Europei la masa careia am fost reacceptati dupa o jumatate de secol de comunism.

Anunțuri

Written by steliannegrea

Iulie 19, 2015 la 12:57 pm

Publicat în Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: