Steliante – Enemy of the state

Enemy of the state

Archive for Ianuarie 2016

Cum am câștigat definitiv și irevocabil procesul cu trustul lui Voiculescu Dan pe care l-am acuzat de practici de șantaj editorial la adresa oponenților politici și a firmelor cu care nu avea încheiate contracte de publicitate

leave a comment »

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/cum-am-castigat-definitiv-si-irevocabil-procesul-cu-trustul-lui-voiculescu-dan-pe-care-l-am-acuzat-de-practici-de-santaj-editorial-la-adresa-oponentilor-politici-si-a-firmelor-115587.html

 

Inițial postul de șef al Departamentului de Investigații din trustul Intact deținut de Voiculescu Dan, pe vremea când inspira teamă adevărată în rândul oricui fie din lumea politică fie din cea economică,  ar fi putut aduce ocupantului acestuia mândrie și o onoare. Cine nu și-ar fi dorit să conducă un astfel de departament într-un conglomerat mass-media cu ziare, radio și tv, publicații online etc care ocupa locul doi în piața mass-media românească? Am acceptat fără să știu ce va urma dar când mi-am dat seama am început să strâng dovezi, că altfel nu m-ar fi crezut nimeni și toți m-ar fi crezut cel puțin nebun, pe care ulterior le-am și prezentat organelor statului la solicitarea acestora.

Hărțuirea juridică care a urmat a întrecut orice imaginație, aceasta finalizându-se cu NUP-uri și hotărâri judecătorești favorabile mie, ultima și cea mai importantă ieri când Justiția le-a respins definitiv și irevocabil recursul celor de la Intact, acestora nemairămânându-le nici o cale de atac.

De la ce a pornit totul? Că doar puteam să stau frumos-frumușel să fac șantajele editoriale cerute de trustul Intact, îmi mai făceam și eu un ban pe lângă și cu câteva mii de euro pe lună trăiam foarte bine, așa cum mi-au sugerat unii. Totul a plecat în 2011 de la dorința șefimii Intact a cărei interfață era Codruț Șereș, fost ministru al economiei aflat și el în spatele gratiilor acum pentru o sentința de patru ani pentru trădare și transmitere de documente cu caracter secret,  de a controla și dicta politica editorială a Departamentul de Investigații care, am aflat cu stupoare, că fusese înființat la dorința expresă a Cameliei Voiculescu, una din cele două fiice ale mogulului aflat acum în spatele gratiilor cu o sentință de 10 ani pentru spălare de bani. Iar acest control editorial se convertea în șantaj editorial la adresa oponenților politici ai lui Voiculescu Dan și împotriva firmelor cu care acesta nu avea încheiate contracte de publicitate.

Fiind jurnalist de investigații când am realizat amploarea fenomenului șantajist am decis să strâng probe de la înregistrări audio în care mi se spunea pe cine să atac și pe cine să protejez până la emailuri și alte dovezi fizice. După ce am considerat că am strâns suficiente probe am decis să îmi dau demisia din această funcție și să fac public întregul caz. Am făcut public acest caz în Evenimentul Zilei http://www.evz.ro/exclusiv-ghid-de-utilizare-a-ziaristului-in-trustul-lui-voiculescu-928862.html http://www.evz.ro/exclusiv-evz-cum-ajung-politicienii-pe-lista-neagra-a-antenelor-929514.html   (http://www.evz.ro/stelian-negrea-la-antene-ii-plangeau-pe-saraci-dar-vroiau-marirea-pretului-la-gaz-929164.html din simplul motiv că îl cunoșteam personal pe Vlad Macovei, redactorul șef al ziarului, de pe vremea când am lucrat amândoi pentru câteva luni în urmă cu câțiva ani tot la Evenimentul Zilei dar la departamentul economic unde eram amândoi simpli redactori în permanență cu salarii mici și fără bani de chirie.

Faptul că exact în ziua în care a apărut primul interviu în EVZ pe un site cu știri fierbinți și cu pretenții de înaltă deontologie trona o știre despre puseurile lui Voiculescu Dan despre FMI mi-a dat dreptate. Evident că acum la site-ul respectiv sunt numai curajoși împotriva mogulului cel rău că doar a intrat la pușcărie. Mai sunt și alți înalți deontologi care au stat în patru lăbuțe când erau în trustul Varanului de unde au plecat pe burtă fără nici un zgomot iar unul dintre aceștia, deși i-a păpat câte 35.000 de Euro/lună din mânuța aceluiași mogulaș, și și-a finanțat gazeta de sport cu banii de la Crescent-ul Securității lui Ceaușescu e un adept al deontologismului pur și neîntinat. Dar dacă piața îi adoră nu ai ce să faci decât să te supui și să mai atragi măcar atenția acesteia.

După apariția celor trei articole din EVZ,trustul Intact a început hărțuirea juridică. Prima dată mi-au trimis tot felul de amenințări aparent legale acasă prin intermediul executorului judecătoresc că, în cazul în care nu mă potolesc, să mă duc să le dau 100.000 de euro cât îmi cereau în baza unui contract de prestări servicii pe care SRL-ul meu NU l-a semnat cu Intact – din cauza unor clauze abuzive, vă recomand să citiți articolul 4.2 din contractul pe care Intact mi l-a vârât sub nas pentru a-l semna vă garantez că o să vă minunați – dar pe care ei susțineau că mi l-aș fi însușit. Colaborarea dintre un angajator și jurnaliști pe SRL-ul acestora din urmă îi avantajează pe primii care se optimizează fiscal, scapă de toate obligațiile către stat pe care le-ar fi avut cu un angajat persoană fizică și le permite să aibă un control mai mare asupra unui SRL cu care ar fi semnat un contract decât față de un angajat.

Au urmat alte hârtii tot de la executorul judecătoresc prin care îi cereau soției mele – tot jurnalistă- să nu-și vândă casa în care locuim și pentru care am luat credit de la bancă pentru a putea fi valorificată de Intact în cazul în care nu le-aș fi dat cei 100.000 de Euro pretinși de aceștia. Evident că nu m-am prezentat la astfel de șicanerii însă au urmat plângeri la Poliție – în mansarda Secției 2 unde merge frecvent Elena Udrea am dat declarații în plângerea penală pe care mi-au făcut-o cei de la Intact – plângeri la Garda Financiară sediul Central dar și la București cum că aș fi făcut evaziune fiscală, fiind nevoit să iau actele firmei și să mă duc să le prezint organelor de anchetă fiscală.

După acțiunea în penal au urmat cele în civil unde fusesem dat în judecată alături de cel care îmi luase interviul în EVZ și unde mi se cereau iar sute de mii de euro dar și acțiunea în comercial unde, deși poate părea fără semnificație, mi se cereau alte sute de mii de euro că i-am șifonat imaginea. Într-un mod bizar la acțiunea în civil a renunțat de bunăvoie trustul Intact în timp ce la cea în comercial am câștigat de trei ori, ultima dată definitiv și irevocabil ieri după aproape cinci ani de la demararea procesului.

Dincolo de aceste procese și hărțuieli juridice m-am lipit de o “interdicție” la noi angajări în mass-media în afara EVZ unde m-am angajat după șase luni și unde nu au mai avut nevoie de serviciile mele după alegerile locale din 2012 din “lipsă de fonduri”. Majoritatea covârșitoare a celorlalți patroni fiindu-le o frică viscerală de acel Voiculescu Dan în putere, cel al cărui trust media a adus USL la putere în 2012, și nu Voiculescu Dan, cel ajuns acum în spatele gratiilor a preferat să invoce lipsa fondurilor. Eu i-am suspectat pe mulți dintre aceștia că au dat copy-paste modului în care Varanul făcea presă și că, pe alocuri, chiar îi purtau o admirație ascunsă, dorindu-și să aibă un control similar asupra instituțiilor de presă pe care le deținea/conducc/controlează.

Banii pentru onorariul avocatului mi i-am procurat singur pentru că nici o asociație de profil sau vreun ONG care chipurile luptă pentru drepturile jurnalișilor – și sunt destule care papă sute de mii de euro anual – nu mi-au oferit vreun leu, nici măcar un avocat din partea lor. S-au mulțumit să mă bată pe spate mieros și cu empatie de salon, să mă includă în nu știu ce topuri și să mai facă o masă rotundă unde să se plângă sofisticat de ticăloșia mogulilor, poate, poate îi aude și pe ei vreun finanțator generos.

Aceasta este cea mai mare problemă a asociațiilor de profil și a ONG-urilor: nu te ajută efectiv ci te lasă să traversezi deșertul cu dreptatea în brațe. Dacă la final mai ești încă în viață vin și-ți dau o medalie, dacă nu, vin și depun o coroană de flori. Pentru ei e cam același lucru. De aceea cred că e nevoie de un suflu nou și mă gândesc mai serios să revigorez un proiect inițiat în urmă cu trei ani și la care am renunțat din motive financiare.

Chiar și organizațiile internaționale – Association of European Journalists – au preferat să mă ajute cu comunicate de presă însă nimeni nu te întreabă din ce trăiești. În ciuda acestui lucru am răspuns pozitiv la orice chemare din partea autorităților statului cărora dezvăluirile mele li s-au părut relevante pentru bunul mers al democrației în România.

Nici măcar ultimul apărător al democrației pe tot globul, mă refer la SUA, cu al cărei ambasador m-am întâlnit după dezvăluirile mele, nu a mers mai departe de o întâlnire protocolară în care ambasadorul grăbit m-a pasat unor consilieri cu zîmbetul pe buze care și-au luat notițe și, la final, mi-au spus să-i anunț dacă sunt victima unor agresiuni fizice. Ce să-i faci dacă România este trecută la categoria democrațiilor consolidate în catastifele Departamentului de Stat.

Alt tip de hărțuire practicat de Voiculescu Dan a fost să-și pună ciracii mediatici să mă denigreze, să mă persifleze, ba chiar să o umilească pe soția mea în momentul în care a avut o cădere de calciu într-o transmisiune live. Semn că Varanul încă are putere semnificativă este faptul că, în ciuda plângerilor făcute de soția mea la CNA și CNCD că deh!așa se face într-o democrația, se apelează la instituțiile statului și nu ne facem singuri dreptate, aceste două instituții i-au scos basma curată pe ziargii lui Voiculescu. La CNA mă așteptat că doar a mai facut-o în trecut însă mirarea mea a fost la CNDC.

Uitându-mă retrospectiv, la cinci ani după dezvăluirile mele legate de șantajul editorial din trustul lui Voiculescu Dan, sunt tentat să fac la fel dacă aș fi pus într-o situație similară. Chiar dacă aș ști că toți te bat încurajator pe spate că așa îi învață manualele de politicaly corect iar banii pentru avocat tot singur ți-i procuri. Spre deosebire de acum cinci ani, acum mai am și responsabilitatea procurării celor trebuincioase pentru băiețelul meu care, însă, trebuie să crească într-o țară unde rolul mass-media este să informeze opinia publică cât mai obiectiv cu putință și nu să devină o unealtă în mâna vreunui mogul cu care acesta să-și satisfacă interesele politice și economice.

Written by steliannegrea

Ianuarie 26, 2016 at 12:11 pm

Publicat în Uncategorized

Dacă DNA ar exista în America! Ar mai candida Hillary Clinton sau Donald Trump? Cine ar mai conduce double/deep governmentul american?

leave a comment »

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/daca-dna-ar-exista-in-america-ar-mai-candida-hillary-clinton-sau-donald-trump-cine-ar-mai-conduce-doubledeep-governmentul-american-115498.html

S-a mai dus o vizită a doamnei Victoria Nuland, adjunctul secretarului de stat al SUA pentru afaceri europene si euroasiatice. Nici un fost premier român nu a mai fugit de domnia sa care a aliniat acum întreg establishmentul de putere din România de la președintele Klaus Johannis până la premierul Dacian Cioloș. Mesajul principal al doamnei Nuland a fost legat de întărirea statului de drept și în principal de susținerea DNA și a luptei anticorupție. Nu știți de ce e doamna Nuland atât de importantă? Pentru simplul fapt că face parte dintr-o structură de putere a guvernului SUA din ceea ce litertura de specialitate a etichetat double sau deep government, adică acei oameni nealeși, care împânzesc cu anii puterea executivă americană și care se ascund într-un loc călduț în spatele celor care trec prin alegeri.

Asupra faptului că birocrația și clasa politică autohtonă au o problemă reală de corupție nu avem îndoieli iar munca DNA e binevenită, ba chiar sunt singurul care încă militează pentru triplarea bugetului DNA, a Consiliului Concurenței și a Curții de Conturi din motive că, sumele alocate acum sunt o o glumă. Dar ce s-ar întâmpla dacă DNA ar exista in America? Ar mai putea candida Hillary Clinton din partea democraților și Donald Trump din partea republicanilor pentru cea mai aparent înaltă funcție în statul american. Dar legislativul american fie că e vorba de Congres sau Camera Reprezentanților ar mai putea impune legi majoritar în favoarea corporațiilor care plătesc lobbyști pentru a-și transforma interesele economice și comerciale în texte de legi? Sau guvernul din umbră al SUA – acel duble sau deep government – ar mai rămâne în libertate pentru că-și face propriile jocuri de putere sau pentru că susțin achiziții de armament de sute de miliarde de dolari anual?

Pentru cei care nu știți în SUA o lege sau o decizie favorabilă poate trece fluierând dacă o mare corporație gen Coca Cola, Monsanto sau Ford plătesc la vedere niște firme de lobby pentru a le promova interesele fie la nivel guvernamental, fie în cele două camere ale legislativului american, fie la nivel statelor sau a autorităților locale. Industria lobby-ului are o valoare anuală de 3,6 miliarde de dolari  (http://www.opensecrets.org/lobby/ ) dublu față de acum 20 ani cu un număr de peste 12.000 de lobbyști. Practic aproape orice este tranzacționabil la nivelul administrației americane, al legislativului și al autorităților locale iar lobby-ul a devenit o afacere a politicului și a corporațiilor americane. (aveți aici doar un titlu din zecile pe care le puteți găsi http://www.amazon.com/The-Business-America-Lobbying-Corporations/dp/0190215518).

Spre deosebire însă de România unde o astfel de activitate este trecută la trafic de influență și a adus sute de politicieni și birocrați în atenția DNA în SUA instituțiile de forță pe care le reprezintă de exemplu doamna Nuland nu au nici un fel de problemă cu aceste activități deoarece sunt perfect legale deși la fel de corupte. Vă reamintesc că Hillary Clinton este de departe favorita democraților pentru a fi nominalizată pentru a fi candidata acestora pentru funcția de președinte al SUA fără să fie în vreun fel împiedicată în acest demers patriotic de faptul că a încasat milioane de dolari ca speaker de la diferite corporații (https://theintercept.com/2016/01/08/hillary-clinton-earned-more-from-12-speeches-to-big-banks-than-most-americans-earn-in-their-lifetime/).

La fel și soțul domniei sale. Nici o instituție de forță a SUA nu își pune problema cu care DNA-ul ne-a sufocat: există vreo legătură putredă de corupție între aceste fee-uri uriașe primite de doamna Clinton de la aceste corporații și demersurile făcute de aceasta sau soțul acesteia pentru a le satisface acestora intersele economice și comerciale?

Știați de exemplu că Bill Clinton în ultima zi a celui de-al doilea mandat l-a grația pe Mark Rich, un fost mare trader de commodities, care fusese condamnat de Justiția americană pentru o evaziune fiscală de 1 miliard de dolari? V-a spus vreun ONG care susține DNA-ul și Justiția independentă de această nefericită întâmplare pentru care un politician român ar fi stat ani de zile în spatele gratiilor?

Dar și fiica ce mică a soților Clinton o duce la fel de bine: casă de 10 milioane de dolari, nuntă de 3 milioane de dolari, salariu de 600.000 de dolari și fee-uri de 65.000 de dolari ca speaker. http://www.nydailynews.com/news/politics/chelsea-clinton-care-money-article-1.1840138  (http://nypost.com/2015/06/30/disbelief-over-chelsea-clintons-65000-speaking-fee/). Vorba celor de la formația Partizan: “fata mea e manager, urcă firma până la cer”.

Și activitatea celuilalt bufon care e în pole position pentru câștigarea alegerilor din SUA, Donald Trump, din partea republicanilor, n-ar sta în picioare în fața unei investigații serioase din partea unui DNA american ba referitor la modul în care a dat de câteva ori faliment ba pentru modul dubios în care își dezvoltă unele proiecte de real estate în SUA sau în străinătate. Numai că nimeni nu o face. Ba din contră, opinia publică este lăsată să comenteze fervent dacă bufonul miliardar are sau nu are dreptate când mai scoate pe gură vreo inepție menită să mai se joace cu fricile americanilor.

Dincolo de colcăiala din establishmentul politic american există o șerpăraie la nivel legislativ dar și al double/deep government. Jumătate din senatori și o treime din membrii Camerei Reprezentanților trec oficial în activitatea de lobby după ce ies la pensie (http://www.vox.com/2016/1/15/10775788/revolving-door-lobbying?utm_medium=social&utm_source=facebook&utm_campaign=voxdotcom&utm_content=friday). Să nu credeti cumva că respectivii parlamentari au stat cu mâinile în sân și au așteptat să iasă la pensie ca să se dedea la o activitate de lobby. În România un număr impresionant de parlamentari are probleme cu legea tocmai pentru că au făcut un trafic de influență în stil dâmbovițean.

Cea de-a treia categorie și ultima e cea mai variată fiind formată ba din reprezentanți ai firmelor de lobby, de contractori, de reprezentanți ai firmelor de armament, de avocați, de foști sau actuali angajați din serviciile secrete, de generali din Armata SUA. etcetc Practic e o faună extrem de pestriță, de influentă și de persitentă în a promova interesele oricui plătește grupată în principal în jurul principalelor instituții ale Puterii din capitala SUA, Washington, în partea de sud a Beltway-ului lor (Centura) într-o zonă denumită Beltwayland  (http://www.amazon.com/The-Deep-State-Constitution-Government/dp/0525428348 ).

Toată această adunătură cazată în case scumpe și cu un stil de viață extrem de scump formează double/deep governmentul american, corespondentul unei birocrații nevăzute de pe la noi care pentru intervenții pentru un afacerist sau altul a ajuns în spatele gratiilor tot în urma anchetelor DNA.

În aceste condiții, în ciuda unei tăceri generalizate a mainstream mass-media occidentală care se prinde pe la noi pe acest subiect dar și a diferitelor ONG-uri care papă fonduri de la administrația sau de la corporațiile americane, exportul de Justitiție din partea SUA insoțit de declarații dese ale ambasadorului SUA la București despre statul de drept în România, poate susține o atmosferă de frustrare și nemulțumire în rândul opinie publice autohtone și o creștere a rezistenței împotriva curățeniei clasei politice.

Written by steliannegrea

Ianuarie 18, 2016 at 2:50 pm

Publicat în Uncategorized