Steliante – Enemy of the state

Enemy of the state

Cum am câștigat definitiv și irevocabil procesul cu trustul lui Voiculescu Dan pe care l-am acuzat de practici de șantaj editorial la adresa oponenților politici și a firmelor cu care nu avea încheiate contracte de publicitate

leave a comment »

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/cum-am-castigat-definitiv-si-irevocabil-procesul-cu-trustul-lui-voiculescu-dan-pe-care-l-am-acuzat-de-practici-de-santaj-editorial-la-adresa-oponentilor-politici-si-a-firmelor-115587.html

 

Inițial postul de șef al Departamentului de Investigații din trustul Intact deținut de Voiculescu Dan, pe vremea când inspira teamă adevărată în rândul oricui fie din lumea politică fie din cea economică,  ar fi putut aduce ocupantului acestuia mândrie și o onoare. Cine nu și-ar fi dorit să conducă un astfel de departament într-un conglomerat mass-media cu ziare, radio și tv, publicații online etc care ocupa locul doi în piața mass-media românească? Am acceptat fără să știu ce va urma dar când mi-am dat seama am început să strâng dovezi, că altfel nu m-ar fi crezut nimeni și toți m-ar fi crezut cel puțin nebun, pe care ulterior le-am și prezentat organelor statului la solicitarea acestora.

Hărțuirea juridică care a urmat a întrecut orice imaginație, aceasta finalizându-se cu NUP-uri și hotărâri judecătorești favorabile mie, ultima și cea mai importantă ieri când Justiția le-a respins definitiv și irevocabil recursul celor de la Intact, acestora nemairămânându-le nici o cale de atac.

De la ce a pornit totul? Că doar puteam să stau frumos-frumușel să fac șantajele editoriale cerute de trustul Intact, îmi mai făceam și eu un ban pe lângă și cu câteva mii de euro pe lună trăiam foarte bine, așa cum mi-au sugerat unii. Totul a plecat în 2011 de la dorința șefimii Intact a cărei interfață era Codruț Șereș, fost ministru al economiei aflat și el în spatele gratiilor acum pentru o sentința de patru ani pentru trădare și transmitere de documente cu caracter secret,  de a controla și dicta politica editorială a Departamentul de Investigații care, am aflat cu stupoare, că fusese înființat la dorința expresă a Cameliei Voiculescu, una din cele două fiice ale mogulului aflat acum în spatele gratiilor cu o sentință de 10 ani pentru spălare de bani. Iar acest control editorial se convertea în șantaj editorial la adresa oponenților politici ai lui Voiculescu Dan și împotriva firmelor cu care acesta nu avea încheiate contracte de publicitate.

Fiind jurnalist de investigații când am realizat amploarea fenomenului șantajist am decis să strâng probe de la înregistrări audio în care mi se spunea pe cine să atac și pe cine să protejez până la emailuri și alte dovezi fizice. După ce am considerat că am strâns suficiente probe am decis să îmi dau demisia din această funcție și să fac public întregul caz. Am făcut public acest caz în Evenimentul Zilei http://www.evz.ro/exclusiv-ghid-de-utilizare-a-ziaristului-in-trustul-lui-voiculescu-928862.html http://www.evz.ro/exclusiv-evz-cum-ajung-politicienii-pe-lista-neagra-a-antenelor-929514.html   (http://www.evz.ro/stelian-negrea-la-antene-ii-plangeau-pe-saraci-dar-vroiau-marirea-pretului-la-gaz-929164.html din simplul motiv că îl cunoșteam personal pe Vlad Macovei, redactorul șef al ziarului, de pe vremea când am lucrat amândoi pentru câteva luni în urmă cu câțiva ani tot la Evenimentul Zilei dar la departamentul economic unde eram amândoi simpli redactori în permanență cu salarii mici și fără bani de chirie.

Faptul că exact în ziua în care a apărut primul interviu în EVZ pe un site cu știri fierbinți și cu pretenții de înaltă deontologie trona o știre despre puseurile lui Voiculescu Dan despre FMI mi-a dat dreptate. Evident că acum la site-ul respectiv sunt numai curajoși împotriva mogulului cel rău că doar a intrat la pușcărie. Mai sunt și alți înalți deontologi care au stat în patru lăbuțe când erau în trustul Varanului de unde au plecat pe burtă fără nici un zgomot iar unul dintre aceștia, deși i-a păpat câte 35.000 de Euro/lună din mânuța aceluiași mogulaș, și și-a finanțat gazeta de sport cu banii de la Crescent-ul Securității lui Ceaușescu e un adept al deontologismului pur și neîntinat. Dar dacă piața îi adoră nu ai ce să faci decât să te supui și să mai atragi măcar atenția acesteia.

După apariția celor trei articole din EVZ,trustul Intact a început hărțuirea juridică. Prima dată mi-au trimis tot felul de amenințări aparent legale acasă prin intermediul executorului judecătoresc că, în cazul în care nu mă potolesc, să mă duc să le dau 100.000 de euro cât îmi cereau în baza unui contract de prestări servicii pe care SRL-ul meu NU l-a semnat cu Intact – din cauza unor clauze abuzive, vă recomand să citiți articolul 4.2 din contractul pe care Intact mi l-a vârât sub nas pentru a-l semna vă garantez că o să vă minunați – dar pe care ei susțineau că mi l-aș fi însușit. Colaborarea dintre un angajator și jurnaliști pe SRL-ul acestora din urmă îi avantajează pe primii care se optimizează fiscal, scapă de toate obligațiile către stat pe care le-ar fi avut cu un angajat persoană fizică și le permite să aibă un control mai mare asupra unui SRL cu care ar fi semnat un contract decât față de un angajat.

Au urmat alte hârtii tot de la executorul judecătoresc prin care îi cereau soției mele – tot jurnalistă- să nu-și vândă casa în care locuim și pentru care am luat credit de la bancă pentru a putea fi valorificată de Intact în cazul în care nu le-aș fi dat cei 100.000 de Euro pretinși de aceștia. Evident că nu m-am prezentat la astfel de șicanerii însă au urmat plângeri la Poliție – în mansarda Secției 2 unde merge frecvent Elena Udrea am dat declarații în plângerea penală pe care mi-au făcut-o cei de la Intact – plângeri la Garda Financiară sediul Central dar și la București cum că aș fi făcut evaziune fiscală, fiind nevoit să iau actele firmei și să mă duc să le prezint organelor de anchetă fiscală.

După acțiunea în penal au urmat cele în civil unde fusesem dat în judecată alături de cel care îmi luase interviul în EVZ și unde mi se cereau iar sute de mii de euro dar și acțiunea în comercial unde, deși poate părea fără semnificație, mi se cereau alte sute de mii de euro că i-am șifonat imaginea. Într-un mod bizar la acțiunea în civil a renunțat de bunăvoie trustul Intact în timp ce la cea în comercial am câștigat de trei ori, ultima dată definitiv și irevocabil ieri după aproape cinci ani de la demararea procesului.

Dincolo de aceste procese și hărțuieli juridice m-am lipit de o “interdicție” la noi angajări în mass-media în afara EVZ unde m-am angajat după șase luni și unde nu au mai avut nevoie de serviciile mele după alegerile locale din 2012 din “lipsă de fonduri”. Majoritatea covârșitoare a celorlalți patroni fiindu-le o frică viscerală de acel Voiculescu Dan în putere, cel al cărui trust media a adus USL la putere în 2012, și nu Voiculescu Dan, cel ajuns acum în spatele gratiilor a preferat să invoce lipsa fondurilor. Eu i-am suspectat pe mulți dintre aceștia că au dat copy-paste modului în care Varanul făcea presă și că, pe alocuri, chiar îi purtau o admirație ascunsă, dorindu-și să aibă un control similar asupra instituțiilor de presă pe care le deținea/conducc/controlează.

Banii pentru onorariul avocatului mi i-am procurat singur pentru că nici o asociație de profil sau vreun ONG care chipurile luptă pentru drepturile jurnalișilor – și sunt destule care papă sute de mii de euro anual – nu mi-au oferit vreun leu, nici măcar un avocat din partea lor. S-au mulțumit să mă bată pe spate mieros și cu empatie de salon, să mă includă în nu știu ce topuri și să mai facă o masă rotundă unde să se plângă sofisticat de ticăloșia mogulilor, poate, poate îi aude și pe ei vreun finanțator generos.

Aceasta este cea mai mare problemă a asociațiilor de profil și a ONG-urilor: nu te ajută efectiv ci te lasă să traversezi deșertul cu dreptatea în brațe. Dacă la final mai ești încă în viață vin și-ți dau o medalie, dacă nu, vin și depun o coroană de flori. Pentru ei e cam același lucru. De aceea cred că e nevoie de un suflu nou și mă gândesc mai serios să revigorez un proiect inițiat în urmă cu trei ani și la care am renunțat din motive financiare.

Chiar și organizațiile internaționale – Association of European Journalists – au preferat să mă ajute cu comunicate de presă însă nimeni nu te întreabă din ce trăiești. În ciuda acestui lucru am răspuns pozitiv la orice chemare din partea autorităților statului cărora dezvăluirile mele li s-au părut relevante pentru bunul mers al democrației în România.

Nici măcar ultimul apărător al democrației pe tot globul, mă refer la SUA, cu al cărei ambasador m-am întâlnit după dezvăluirile mele, nu a mers mai departe de o întâlnire protocolară în care ambasadorul grăbit m-a pasat unor consilieri cu zîmbetul pe buze care și-au luat notițe și, la final, mi-au spus să-i anunț dacă sunt victima unor agresiuni fizice. Ce să-i faci dacă România este trecută la categoria democrațiilor consolidate în catastifele Departamentului de Stat.

Alt tip de hărțuire practicat de Voiculescu Dan a fost să-și pună ciracii mediatici să mă denigreze, să mă persifleze, ba chiar să o umilească pe soția mea în momentul în care a avut o cădere de calciu într-o transmisiune live. Semn că Varanul încă are putere semnificativă este faptul că, în ciuda plângerilor făcute de soția mea la CNA și CNCD că deh!așa se face într-o democrația, se apelează la instituțiile statului și nu ne facem singuri dreptate, aceste două instituții i-au scos basma curată pe ziargii lui Voiculescu. La CNA mă așteptat că doar a mai facut-o în trecut însă mirarea mea a fost la CNDC.

Uitându-mă retrospectiv, la cinci ani după dezvăluirile mele legate de șantajul editorial din trustul lui Voiculescu Dan, sunt tentat să fac la fel dacă aș fi pus într-o situație similară. Chiar dacă aș ști că toți te bat încurajator pe spate că așa îi învață manualele de politicaly corect iar banii pentru avocat tot singur ți-i procuri. Spre deosebire de acum cinci ani, acum mai am și responsabilitatea procurării celor trebuincioase pentru băiețelul meu care, însă, trebuie să crească într-o țară unde rolul mass-media este să informeze opinia publică cât mai obiectiv cu putință și nu să devină o unealtă în mâna vreunui mogul cu care acesta să-și satisfacă interesele politice și economice.

Anunțuri

Written by steliannegrea

Ianuarie 26, 2016 la 12:11 pm

Publicat în Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: