Steliante – Enemy of the state

Enemy of the state

Archive for Aprilie 2016

Șantajul incompetentului reformagiu demisionar de la Cultură învins de scandalul de la Operă. Și-a amintit de ilegalități devenite brusc obiect de negoț

leave a comment »

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/santajul-incompetentului-reformagiu-demisionar-de-la-cultura-invins-de-scandalul-de-la-opera-si-a-amintit-de-ilegalitati-devenite-brusc-obiect-de-negot-116512.html

 

Domnul Vlad Alexandrescu își dorește o ieșire spectaculoasă din Guvern devenit subit mocirlă guvenamentală desi, până mai ieri, fusese teren pentru reforme mult așteptate. După ce și-a anunțat demisia din funcția de ministru al culturii pentru că a fost înfrânt de scandalul de la Operă, domnul Alexandrescu și-a adus aminte brusc de ilegalități, de presiuni la care ar fi fost supus, încercând o tardivă negociere în privința unei din ce în ce mai dorite rămâneri în funcție.

Scandalul de la Operă, cu a sa efemeră etichetă de-a dreptul doar stupidă “afară cu străinii din țară”, l-a răpus pe ministrul culturii care nu a reușit decât să își recunoască în final înfrângerea usturătoare în fața taberei aparent majoritare din această instituție care se ridicase împotriva unui manager străin de renume și balerina lui favorită, plătiți, ce-i drept, regește față de remunerațiile balerinilor autohtoni.

Fiind într-o emisiune Jocuri de Putere a lui Rareș Bogdan la Realitatea TV l-am întrebat pe Tiberiu Soare cum de au ajuns tocmai niște angajați cu multă școală și extrem de umblați ai Operei Naționale să strige ceva atât de rușinoș și degradant pentru vremurile pe care le trăim ca „afară cu străinii din țară”. Părea vizibil jenat că „tabăra” pe care o conducea în luptă să fie asociată cu duhoarea pe care un asemenea slogan retrograd o răspândește. E drept că e un asemenea slogan e retrograd astăzi inclusiv la Autobaza RATB-ului darămite la o instituție de cultură ai cărei angajați își petrec jumătate din timp prin străinătate, care folosește opera unor străini ca Verdi, Massenet sau Mozart ….

Ministrul demisionar al culturii, Vlad Alexandrescu, și-a dat examenul de incompetență pe care l-a promovat cu brio în Scandalul de la Operă unde a reușit performanța să numească în decurs de numai o săptămână a trei conduceri. Până aici nimic spectaculos că doar nu o fi fost primul ministru al vreunui cabinet postdecembrist care să nu fi fost învins de imposibilitatea  de a rezolva o problemă din propria ogradă.

Numai că după anunțarea iminentei sale demisii am început să văd o altă față a aceluiași ministru reformator al culturii. Domnia sa și-a adunat vreo 200 de protestangii în fața Palatului Victoria în frunte cu cantautorul Tudor Chirilă aflat într-o pauză prelungită de la Vocea României și chiar de la sezonul de nunți și botezuri. Și dă-i și protestează și trage-l de urechi pe primul ministru, Dacian Cioloș, că de ce nu păstrează o așa de mândrețe de ministru al culturii în guvern, de ce, de ce?.

După acest episod în care reformatorul ministru al culturii i-a arătat șefului său pisica chiar în fața Palatului Victoria urmează tragica demisie asezonată cu bocete ale GDS-ului că ce bun ministru a pierdut Patria și cum nu o să se mai producă reformă în veci în Cultura românească dacă pleacă domnul Vlad Alexandrescu. Brusc a doua zi încep să apară primele semnale că reformagiul de la Cultură nu se mai dă dus și că demisia lui de cu o zi în urmă poate fi ascunsă sub preș, cu tot cu impotența demonstrată cu vârf și îndesat în Scandalul de la Operă. Demisionarul reformist susținea că a convenit cu premierul că nu își va da demisia înainte de Paști sau că și-o va da doar dacă cineva va continua reforma inițiată de el la acest minister (sic!). Am zis că o avea ceva legătură cu spiritul acestei sărbători.

 

Dar reformagiul demisionar care nu se dădea dus ne-a aplicat lovitura de grație chiar astăzi când ne-a anunțat tragic că a deranjat unele grupuri de interese, că unii colegi i-au cerut intervenții ilegale, ba chiar că au venit presiuni inclusiv de la Cotroceni. Brusc i-a revenit memoria selectivă tocmai când avea să-și negocieze funcția la care renunțase de bunăvoie dar pe care nu dorea să o părăsească.

Deci domnul Vlad Alexandrescu nu a făcut publice presupusele ilegalități la momentul când acestea s-au produs, și nici măcar nu s-a dus fuguța la DNA să facă o sesizare oficială. Nu, pentru că atunci putea închide ochii deoarece făcea parte dintr-un guvern. Avea mașină la scară, avea secretară, avea glorie pământească, avea speranțe de mai bine, avea microfoane și camere de luat vederi care-l chestionau despre Reformă. A închis ochii pentru că așa se fac lucrurile într-un guvern. Cu compromisuri, cu presiuni la care închizi ochii, pe care te faci că nu le vezi.

Într-un cuvânt le-a tăinuit. Noul Cod Penal pedepsește tăinuirea inclusă la capitolul  infracțiuni contra înfăptuirii justiției cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Dar aceleași ilegalități, presiuni au altă valoare când primadona se hotărăște fie să părăsească în glorie scena, fie să își negocieze funcția de ministru al culturii pe care brusc nu mai dorește să o părăsească. Ele devin brusc aur în mâna unuia căruia șantajul i se pare o armă bună pentru a-și păstra funcția.

Același Nou Cod Penal pedepsește și șantajul cu închisoare de la 1 la 5 ani, fiind vorba de o infracțiune inclusă la capitolul infracțiuni contra libertății persoanei.

Reformagiul demisionar nu ne dă nume ca să știm și noi cine și ce ar fi făcut ci ne spune așa la modul general că unii miniștri l-ar fi sunat, alții l-ar fi amenințat, ba chiar de la Cotroceni ar fi fost sunat.

Pentru că nu mai dorește să plece din funcție așa cum anunțase inițial brusc informațiile despre presupusele ilegalități de care ar avea cunoștință devin obiect de negoț pentru menținerea sa în funcție după principiul poate încep să-mi aduc aminte niște nume dacă nu te mai gândești cu demisia mea pe care mi-am înaintat-o public dar la care vreau să renunț.

Să recapitulăm faptele de vitejie ale reformagiului demisionar și pentru corul său de bocitoare. Negociază lamentabil și pierde în Scandalul de la Operă după ce numește trei conduceri într-o săptămână. Își aduce protestangii la Guvern să-i tragă de urechi șeful. Își dă demisia. Anunță că e posibil să nu-și mai dea demisia. Amenință cu dezvăluirea unor presupuse ilegalități de care și-a amintit brusc și pe care le tăinuise până atunci. Nu-și mai dă demisia. Așteaptă liniștit de Paști să vadă dacă șantajul funcționează.

Anunțuri

Written by steliannegrea

Aprilie 30, 2016 at 4:34 pm

Publicat în Uncategorized

Licitație pe bani publici în Săptămâna Mare. Cine, cum și de ce insistă să dea, printr-o strategie făcută pe repede înainte, sectorul energetic pe mâna chinezilor pentru care generații de români vor plăti zeci de miliarde de euro

leave a comment »

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/licitatie-pe-bani-publici-in-saptamana-mare-cine-cum-si-de-ce-insista-sa-dea-printr-o-strategie-facuta-pe-repede-inainte-sectorul-energetic-pe-mana-chinezilor-pentru-care-generatii-116505.html

V-au plăcut imaginile cu cele două avioane de luptă F 22 Raptor aterizate pe aeroportul Kogălniceanu săptămâna trecută? Bucurați-vă de briza de occidentalism pe care au retrezit-o în unii dintre dumneavoastră pentru că în alte sectoare cum ar fi cel energetic o mână invizibilă face toate eforturile posibile să ne plaseze pentru zeci de ani de acum încolo în sfera de influență a companiilor de stat chinezești pentru a căror implicare în marile proiecte de energie românești statul român va emite garanții de zeci de miliarde de euro, amanetând dezvoltarea României statului chinez.

Un anunț de participare postat săptămâna aceasta de către Ministerul Energiei scoate la licitație „achiziția de servicii de consultanță de specialitate privind modelarea și analiza cantitativă a datelor, în vederea elaborării Strategiei Energetice a României 2016-2030, cu perspectiva anului 2050”. Pare o afacere, pe care doar mințile unor strategi pe care nimeni nu-i vede ar putea-o înțelege, și aparent măruntă de doar 1,5 milioane lei fără TVA dacă o comparăm cu mitele vehiculate în diversele dosare ale DNA.

Dacă răsfoiești Caietul de Sarcini (pe care îl puteți consulta aici) aferent acestei licitații îți sar în ochi cel puțin două probleme serioase: prima referitoare la termenele extrem de scurte la care cel care va câștiga licitația va trebui să se supună și cea de-a dua referitoare la faptul că strategia este axată pe o serie de mari proiecte din energie – Unitatea 3-4 de la Cernavodă, Centrala Hidroelectrică de la Tarnița și un nou grup energetic pe lignit de la Complexul Energetic Oltenia – toate aflate în diferite stadii de discuție numai cu investitori chinezi.

Practic cine realizează această strategie va dicta în energia românească cel puțin în următoarea jumătate de secol. Mai mult realizarea unor astfel de mari proiecte energetice presupune garanții de stat suverane adică implicarea statului român prin oferirea unor garanții de miliarde de euro care vor greva asupra bugetului României și care vor fi executate dacă ceva va merge prost la aceste afaceri. Raportat la PIB-ul ei, România poate oferi garanții suverane limitate ceea ce înseamnă că garanțiile oferite chinezilor vor mânca din dezvoltarea altor proiecte.

Și atunci vine întrebarea legitimă: cine din Ministerul Energiei, din Executivul tehnocrat al României și din structurile de forță ale acestui stat este atât de înverșunat să realizeze această strategie într-un ritm alert și cu includerea proiectelor realizate cu chinezii în strategia de bază dând o altă orientare geostrategică României care acum este membră a UE și NATO?

De ce să te grăbești să lansezi această licitație în Săptămâna Mare cu niște termene de livrare extrem de chestionabile care ridică sprâncene și care te-ar putea duce cu gândul că pot fi îndeplinite doar de către o firmă sau un think tank care deja are creionată dacă nu chiar realizată această strategie pe care Ministerul Energiei tocmai ce a scos-o la licitație și la care poate participa teoretic oricine dorește și se crede capabil. De exemplu conform Caietului de Sarcini, livrabilul 1 va trebui predat de către prestator adică de cel care va câștiga licitația în 5 zile de la intrarea în vigoare a contractului. Livrabilul 2 va trebui furnizat în 15 zile.
Livrabilul 1 cuprinde “descrierea detaliată a programului de lucru pe durata derulării contractului, a metodologiei utilizate și managementul proiectului”. Livrabilul 2 cuprinde “prezentarea unei simulări a celor trei scenarii specificate, specificarea datelor de input, metodologia realizării testelor sectoriale de stres, alte informații solicitate”.

Ceea ce este însă și mai ciudat în această strategie este faptul că se bazează și impune mari proiecte energetice care se află în diferite stadii de negociere cu companii de stat chinezești: Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă pentru construcția cărora s-a semnat deja un memorandum de înțelegere cu China General Nuclear Power Corporation pentru 6,4 miliarde de euro unde s-a vorbit deja de garanții de stat, Centrala Hidroelectrică de Acumulare prin Pompaj Invers Tarnița-Lăpuștești de a cărei construcție cu o valoar de 1 miliard de euro sunt interesate 3 companii chinezești și un grup nou pe lignit, de 500-600 MW, la Complexul Energetic Oltenia (CTE Rovinari) pentru care s-a semnat un alt memorandum cu chinezii de la China Huadian Engineering, o investiție în valoare de 850 milioane euro.

România va avea nevoie de sute de miliarde de euro pentru a recupera decalajele față de Vest iar unele studii indicau faptul că, în ritmul actual de recuperare a acestor decalaje, îi vom ajunge pe aceștia din urmă în vreo 666 de ani. O parte din acești bani vor veni din fondurile europene și de la bugetul de stat însă soluția financiară la nivel mare aflată la dispoziția României e reprezentată de utilizarea garanțiilor suverane. Garanția cvasi-suverană înseamnă că statul nu se împrumută direct pentru a nu crește datoria publică care și așa se afla acum la pragul de 40% din PIB ci oferă garanții pentru diverse investiții (autostrăzi, școli, spitale, proiecte energetice etc) care nu se adaugă direct la datoria publică. De aceea este vital ca doar proiectele importante pentru dezvoltarea reală a României să primească astfel de garanții. Gândiți-vă că doar pentru cele două noi reactoare de la Cernavodă sunt necesare garanții de circa 55 miliarde euro pe întreaga durată de viață a proiectului.

Dacă mai adăugăm doar celelalte două proiecte de la Tarnița-Lăpuștești și de la Complexul Energetic Oltenia, copii noștri vor munci în următorii 50 de ani doar pentru a plăti acești bani către companii de stat chineze, fără să mai luăm în calcul o altă bombă cu ceas: scăderea demografică și îmbătrânirea populației, ambele având un impact devastator asupra finanțelor României pe termen mediu.

Written by steliannegrea

Aprilie 30, 2016 at 4:29 pm

Publicat în Uncategorized

DNA riscă să se ocupe de nimicuri mărețe care vor sfîrși cu achitări în instanțe și să treacă sforăind pe lângă marile cazuri de corupție legate de cheltuirea a miliarde de lei din banul public

leave a comment »

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/dna-risca-sa-se-ocupe-de-nimicuri-marete-care-vor-sfirsi-cu-achitari-in-instante-si-sa-treaca-sforaind-pe-langa-marile-cazuri-de-coruptie-legate-de-cheltuirea-a-miliarde-de-le-116489.html

 

Când a fost întrebată recent când va ajunge DNA și la TVR, șefa DNA a spus că atunci când va fi chemată. N-a spus de cine, când și cum să fie chemată, ci doar atât “când suntem chemați, venim”. Faptul că DNA se privește vanitos în fiecare zi în oglindă și se împăunează cu încrederea publică a fost îndeajuns pentru ca nimeni să nu întrebe DNA cum de își permite să treacă așa lejer peste una din cele mai mari fraude făcute cu bani publici și să nu se autosesizeze măcar. TVR are conform datelor publice de la Ministerul Finanțelor o datorie de vreo 700 milioane lei și pierderi pe ultimii șapte ani de peste 800 milioane lei.

Încet, încet DNA riscă să se ocupe de nimicuri spectaculoase și mărețe cu sclipici și care fac rating dar care în final, după câțiva ani de procese să se sfârșească cu achitări sau în cel mai bun caz cu doi ani și să treacă sforăind pe lângă cazuri care contează cu adevărat pentru plătitorii de taxe și impozite cum este și cel al TVR și nu numai.

Ca să-și îndeplinească norma de acuzații, DNA a ajuns să se ocupe de găinării pe care ar fi trebuit să le retrimită către un parchet pe de lângă  judecătorie de oraș mijlociu: cazul unui jurnalist din Târgu Mureș care șantaja pentru 3-5000 Euro diferiți primari de comună din județ. Pe site-ul DNA scrie că această instituție se ocupă de corupția medie și mare însă ziaristul șantajist nu intră la nici una din cele două categorii.

Or fi epuizat procurorii DNA Târgu Mureș toate cazurile serioase de cheltuire a banului public din regiunea de care se ocupă că o privire fugară pe pagina de internet unde sunt publicate anunțurile de atribuire a contractelor publice ne arată numeroase contracte suculente asupra cărora ar fi trebuit ca procurorii să vegheze. De exemplu, Aeroportul Târgu Mureș vrea să dea 45 milioane lei pentru asfaltul pentru noua pistă. DNA o fi pe fir? Spitalele din Târgu Mureș au încheiat recent acorduri cadru de zeci de milioane de lei pentru furnizarea de medicamente? DNA o fi fost pe fir? Oare contractul fabulos de 229 milioane lei pentru furnizarea de accesorii angioplastie proceduri dilatare atribuit recent de Spitalul Clinic Județean de Urgență din Târgu Mureș o fi fost sau nu sub lupa procurorilor DNA?

Pe primele 30 de poziții în ordinea valorii contractelor atribuite de instituțiile publice din Târgu Mureș se află contracte de peste 20 de milioane lei fiecare atribuite de către spitalele din acest oraș. Măcar unul din aceste contracte o fi fost luat la puricat de DNA-ul local?

Sau pentru că nu au existat denunțători că poate există un spirit de solidaritate în toate în lumea medicală și se acoperă între ei DNA nu avea de unde să înceapă o astfel de investigație? Și atunci ca să raporteze totuși ceva activitate au luat la mână denunțurile făcute de o serie de primari din zonă împotriva unui șantajist.

Când compari cazul derizoriu al jurnalistului șantajist de care se ocupă DNA Târgu Mureș și contractele publice de sute de milioane de lei pe care același DNA local nu le acoperă, remarci ridicolul în care încet, încet se afundă DNA.

Să luăm alt exemplu. Constanța, acolo unde actualul primar interimar, Decebal Făgădău, un paharnic al fostului primar Radu Mazăre, care are câteva dosare la DNA, se laudă voalat prin presa locală că i-ar fi ajutat pe procurorii DNA și de aici ar beneficia de un soi de imunitate care îi permite să candideze pentru fotoliul de primar al Constanței și să folosească resursele orașului pentru a-și adjudeca funcția respectivă în același mod cum o făcea Mazăre.

DNA a investit resurse importante pentru a scăpa Constanța sau mă rog de a scoate din joc pentru o perioadă de timp dată clica toxică de la malul mării – Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și Sorin Strutinsky – care transformaseră județul în Republică Noastră Feudală pentru ca, în final, să reușească performanța de a pune în locul acestora chiar pe unul de-al lor, oferindu-le celor trei satisfacția de a-și înscăuna moștenitorul nu în persoana unei rude apropiate ci a unuia pe care l-au crescut, căruia i-au dat casă, mașină și un teren și l-au adus în politica mare după ce l-au pus să le semneze toate hârtiile.

Chiar trecând peste durerea provocată opiniei publice de înscăunarea unui moștenitor, nici unul din contractele gigantice încheiate în perioada Mazăre-Nicușor-Strutinsky și continuate cu nonșalanță de Decebal Făgădău nu au fost luate la puricat de către DNA Constanța sau central.

Contractul de salubrizare în valoare de 300 milioane euro încheiat în epoca Mazăre cu Polaris este în continuare în vigoare în epoca paharnicului acestuia, Decebal Făgădu, iar DNA nu are nimic de zis în această privință. Firmele de casă ale lui Mazăre, cum ar fi ABC Val SRL, care au câștigat zeci de contracte în ultimii ani cu Primăria și Consiliul Județean Constanța, câștigă în continuare și sub Decebal Făgădău, DNA iar nu are nimic de zis. Mai mult chiar o firmă asociată în trecut cu interesele directe ale lui Mazăre și Nicușor, Mobitom SA, și care, evident câștiga contracte de zeci de milioane de lei chiar de la instituțiile conduse de aceștia, câștigă în continuare contracte de la aceleași instituții conduse de această dată de paharnicul acestora care și-a achiziționat o „indulgență” de la DNA. Mobitom a câștigat în noiembrie 2015 un contract de 10,6 milioane lei pentru reabilitarea și amenajarea Parcului Arheologic din municipiul Constanța. DNA nu are nimic de zis.

Încă un contract, încă un ochi închis al DNA. Spitalul Județean Constanța aflat în subordinea Consiliului Județean Constanța a atribuit în 2013 un contract de 115 milioane lei pentru concesionarea serviciilor de imagistică medicală firmei Pozitron Medical Investigation SRL deținută de un off-shore aflat în conexiune cu tripleta toxică Mazăre-Nicușor-Strutinsky unde, culmea, directoare era chiar soția lui Decebal Făgădău, Monica Gaitanidis Făgădău.

Să ne întoarcem măcar o secundă la București unde recent un contract colosal mi-a sărit în ochi. Numai mie, nu și procurorilor DNA pentru că a fost deja atribuit iar nimeni de la DNA nu a mișcat un deget. Primăria sectorului 3 condusă de Robert Negoiță a atribuit la sfârșitul anului trecut un contract de 712 milioane lei pentru reabilitarea termică a blocurilor din acest sector, asta după ce aceeași primărie condusă de fostul primar, Liviu Negoiță, acordase în 2009 un contract similar de 450 milioane lei tot pentru reabilitarea blocurilor. Robert Negoiță a trecut pe la DNA pentru o evaziune fiscală făcută în calitate de dezvoltator imobiliar, iar Liviu Negoiță pare scăpat în ciuada numeroaselor contracte ca cele de mai sus.

DNA este deja pe un drum fără întoarcere în care se ocupă numai de corupți fără să se ocupe de corupția mare și foarte mare, în care reușește să ia caimacul în prime time cu zornăit de cătușe – nu că mulți dintre cei care sunt purtați prin fața intrării pe de Știrbey Vodă nu ar merita măcar o astfel de sancțiune dacă oricum avocații lor obsceni de scumpi îi vor face scăpați după ani de procese – și să lase neanchetate marile contracte care au produs sau chiar produc prejudicii reale în buzunarul cetățeanului.

E un cocktail extrem de complex care a adus DNA în această situație: resurse limitate, timiditatea de a cere triplări de bugete, orgolii nemăsurate, autosuficiență, lene instituțională, imposibilitatea de a strânge probe concludente, incapacitatea de a vedea un subiect mare de anchetă, posibile jocuri făcute punctual de anumiți procurori, lupte intestine între diferitele structuri de forță ale statului etcetc

Și ca să aveți un ordin de mărire trebuie să știți că instituțiile publice locale și centrale cheltuie anual pe bunuri și servicii 15-16 miliarde de euro din care Curtea de Conturi suspectează că circa 40% merg către buzunarele unora.

Written by steliannegrea

Aprilie 25, 2016 at 10:47 am

Publicat în Uncategorized

Panama Papers: Ce au în comun Vladimir Putin și Apple?

leave a comment »

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/panama-papers-ce-au-in-comun-vladimir-putin-si-apple-116351.html

Aparent regimurile autocratice estice de tipul celui al Vladimir Putin sau Bashar Al Assad și megacorporațiile americane de tipul Apple, Facebook sau Google nu pot avea nimic în comun. Vin din societăți unde valorile de bază sunt funciar diferite. Și totuși există o zonă din această lume unde cele două tipologii se pot întâlni, pot împărți aceeiași avocați ba chiar pot fi vecini de căsuță. Poștală.

Scandalul PanamaPapers scoate la iveală o zonă off-shore unde se ascundeau cu predilecție doar șefi de regimuri autocratice sau interpușii acestora însă fenomenul off-shore ar fi  explicat doar pe jumătate dacă nu am introduce în ecuație și marile corporații internaționale care, la rândul lor, au pentru zonele off-shore o afinitate aparte.

Fiecare din motive diferite însă în final dacă dezbaterea lansată de PanamaPapers nu se oprește aici, atât corporațiile cât și liderii statelor autocratice au motive majore de îngrijorare.

Dezvăluirile PanamaPapers despre unii lideri ai lumii autocratice sunt de-a dreptul șocante. Despre prietenii apropiați ai lui Vladimir Putin, cum ar fi un violoncelist, dirijor și director al Casei de Muzică din Sankt Petersburg aflăm că dețin acțiuni de sute de milioane de euro la Kamaz, producătorul național de camioane din Rusia, și în diferite proiecte rezidențiale de amploare sau că dețin companii de construcții care câștigă contracte de miliarde de euro pentru construcția complexului olimpic de la Sochi, unde s-a ținut ultima Olimpiadă de iarnă (http://www.theguardian.com/news/2016/apr/03/sergei-roldugin-the-cellist-who-holds-the-key-to-tracing-putins-hidden-fortune).

Despre un alt aliat al lui Putin, președintele Siriei, Bashar Al Assad, care și-a ucis în războiul civil peste 300.000 de cetățeni și i-a trimis pe alte 4 milioane în pribegie aflăm că are un om de mingi, pe numele său Soulieman Marouf deține proprietăți imobiliare de 10 milioane de euro, evident printr-un off-shore din Panama (http://www.ibtimes.co.uk/panama-papers-assad-fixer-soulieman-marouf-owns-luxury-london-property-via-offshore-firms-1553207) .

Alt aliat al lui Putin, președintele Azerbaidjanului, Ilham Allyev, și-a parcat într-o rețea complexă de companii off-shore din Panama toate activele și afacerile pe care a pus mâna prin scheme de furt din țara sa natală (https://panamapapers.icij.org/20160404-azerbaijan-hidden-wealth.html).

Exemplele sunt nenumărate și mai cuprind scheme de finanțare tot din zone obscure din Panama pentru partidele extremiste gen Podemos din Spania sau cel al lui Marine Le Pen din Franța.

Pentru toți de mai sus dar și pentru mulți alții ale căror nume nu au fost făcute publice, zone off-shore gen Panama sunt găuri negre unde își pot ascunde miliardele de euro furate de la populațiile înfometate și la adăpostul cărora se pot bucura în liniște de o viață opulentă cu bani furați.

Cealaltă categorie majoră care se bucură de existența zonelor off-shore, nu neapărat de zona Panama, dar de cele din Olanda sau Insulele Virgine Britanice, care e de fapt cea mai mare zonă off-shore din lume, e formată din corporații uriașe de tipul celor care ne strivesc cu măreția lor: Apple, Facebook, Google, Amazon etcetc. Spre deosebire de liderii care fură de la propriile popoare și își parchează avuțiile în zone off-shore, marile corporații fură de la proprii clienți taxe în principal în goana lor nebună după profituri cât mai mari.

 

Cazul Apple, producătorul celebrului Iphone și a Mac Book-urilor este elocvent. Compania al cărui cartier general este în statul California din SUA dar își derulează afacerile printr-o subsidiară din Irlanda unde operează o zonă off-shore unde taxarea este la un nivel extrem de redus atât față de SUA dar și față de alte state din UE. Aici Apple a înființat trei companii off-shore și prin intermediul cărora sifonează taxe datorate atât SUA dar și multor state UE.

Apple se află într-un război atât cu Fiscul american pentru neplata unor taxe de zeci de miliarde de dolari pentru că este întregistrată în Irlanda dar și cu Fiscul din unele țări UE, inclusiv cu Comisia Europeană, care o acuză, la rândul ei, de evaziune fiscală de alte miliarde de euro pentru că operează tot din paradisul fiscal Irlanda. (http://www.ft.com/intl/cms/s/0/7414a126-c41d-11e5-b3b1-7b2481276e45.html#axzz4538iJ8Yu).

Despre ticăloșiile unora ca Putin și Bashar Al Assad nu mai există nici un fel de îndoială, dar ce spuneți de lăcomia unei companii Apple care face absolut orice ca să nu-și plătească partea corectă din taxele pe care le datorează diferitelor state pe teritoriul cărora își vinde produsele.

Apple a făcut profituri de 74 miliarde de dolari din vânzările la nivel mondial în perioda 2009-2012 excluzând SUA și nu a plătit mai nimic în taxe către nici unul din statele unde și-a vândut produsele. Vânzările au fost trecute pe subsidiara sa din Irlanda unde rata taxării este de 1%. Aceasta este una din schemele prin care Apple s-a optimizat fiscal dar mai sunt multe alte scheme complicate prin care s-a folosit de zone off-shore pentru a nu plăti nimic în taxe și impozite (pe care le puteți citi aici http://www.americansfortaxfairness.org/badapple/).

Apple folosește Irlanda, unde a înființat 3 companii off-shore, ca paradis fiscal. Prima din aceste companii, Apple Operations Interantional (AOI) nu a plătit impozitul pe profit (corporate income tax) în ultimii cinci ani pe venituri de 30 de miliarde de dolari. AOI nu are nici un fel de proprietar iar Apple, care nu are nici o prezență fizică la nici o adresă, și nu a avut în 30 de ani de existență vreun angajat.

Cea de-a doua companie, Apple Sale International (ASI) plătește taxe către Irlanda echivalentul a 1% din toate veniturile sale. Înainte de anul 2012, la fel ca AOI, ASI nu a avut nici un angajat timp de 30 de ani.

Și ca tacâmul să fie complet, Apple a fost acuzată și de Comisia Europeană de evaziune fiscală de 8 miliarde de dolari dar și de către unele state naționale tot de evaziune fiscală pentru modul în care își desfășoară afacerile în Irlanda. (http://www.ibtimes.co.uk/apple-accused-8bn-tax-evasion-european-commission-probe-1538299) .

Zonele off-shore atât cele din Panama, Insulele Virgine Britanice, Irlanda și chiar zone din SUA și din inima Londrei etc sunt paradisuri unde se pot întâlni la o cafea dictatorii care își fură propriul popor  cu megacorporațiile care își fură proprii clienți.

Written by steliannegrea

Aprilie 6, 2016 at 3:19 pm

Publicat în Uncategorized

Victor Ponta, (im)probabilul come back și atacul cert împotriva DNA împreună cu ALDE și UNPR. Liviu Dragnea, dosarul Referendumul și frica de a ataca DNA

leave a comment »

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/victor-ponta-improbabilul-come-back-si-atacul-cert-impotriva-dna-impreuna-cu-alde-si-unpr-liviu-dragnea-dosarul-referendumul-si-frica-de-a-ataca-dna-116323.html

Ani lipsă de reforme a adus PSD, încă cel mai mare partid politic, în pragul dispariției ca jucător politic. Motivele sunt legate de corupție, aroganță lipsa unor noi lideri și anchilozarea într-un mod rudimentar de a face politică.

Cei câțiva ani în care a fost El Lider Maximo în PSD după momentul USL-2012, care i-au dat acces nelimitat la resursele guvernamentale fie că au fost financiare sau de putere, încă mai au in impact asupra lui Victor Ponta care, vă vine să credeți sau nu, își calculează zilele acestea pașii pentru o revenire pe cai mari în politică. Nu-l împiedică dosarul de la DNA, instituția împotriva căreia se pregătește să lanseze un atac frontal împreună cu ALDE și UNPR dar și cu părți din PSD,PNL și UDMR, toate formând astăzi în Parlament o majoritate care își dorește cu disperare oprirea luptei anticorupție. Aceștia sunt ajutați de fostul președinte al României, Traian Băsescu, ajuns o gloabă a penalilor dintr-un ditamai armăsar anticorupție.

Paradoxal, actuala conducere a PSD în frunte cu Liviu Dragnea dar și cu Valeriu Zgonea a ajuns să țină din frâu majoritatea anchilozatului partid social democrat în a ataca DNA desi există o presiune uriașă din partea liderilor din teritoriu pentru deschiderea unui front de luptă antiDNA indiferent de consecințe. Cel mai bine s-a văzut această reținere în votul din jurul solicitării DNA pentru reținerea și arestarea lui Sebastian Ghiță, mogulul tv, finanțatorul și prietenul lui Victor Ponta și cel care controlează prin interpuși un întreg imperiu care a câștigat contracte de miliarde de lei cu statul.

De mai bine de două săptămâni, netul, televiziunile de știri și presa clasică sunt pline din nou de panseurile grețoase ale fostului candidat din pole position la Președinția României, Victor Ponta care nu “iartă” nimic: Klaus Johannis, situația economică a României, oponenții săi politici etctec. Victoraș a revenit din autoexilul impus în ciuda dosarului său de la DNA. Piața politică e atât de tixită de zeci de dosare de corupție răsunătoare încât Victor Ponta a prins curaj și atacă din nou șefia PSD chiar dacă acuzația la adresa lui din dosarul Turceni-Rovinari miroase urât de tot: și-a ajutat prietenul Dan Șova să câștige contracte de milioane de euro cu companii de stat cvasifalimentare din care o parte importantă s-a întors către el sub formă de bani și bunuri, mai exact, mașini extrem de scumpe pentru hobby-ul său foarte scump, automobilismul sportiv unde e copilot.

Planul lui Victor Ponta este să pună mâna pe șefia PSD, după care să lanseze împreună cu UNPR, cu al cărui președinte Gabriel Oprea menține o legătură directă, dar și cu ALDE, al cărui șef de campanie l-a impus, un atac devastator la adresa DNA. E adevărat că în Parlament unei astfel de inițiative i s-ar alătura o parte însemnată din PSD și chiar din PNL. Ultima dată și cel mai elocvent s-a văzut această majoritate putredă la votul pentru reținerea și arestarea deputatului PSD, mogului media și omului de afaceri exclusiv din afaceri cu statul, Sebastian Ghiță, prietenul și finanțatorul lui Victor Ponta.

Sistemul politic și de putere românesc nu a avut un produs mai toxic decât Sebastian Ghiță ale cărui metode de a pune mâna prin cele 51 de firme, pe care le controlează,  pe sute de contracte cu statul în valoare de câteva miliarde de lei dar și de a face politică sunt legate de șantaj și amenințări. Inclusiv cu eliminarea fizică. În cel mai pur stil mafiot.

Un astfel de personaj cancerigen a stat în spatele lui Victor Ponta care,  în schimb, s-a deplasat personal în plenul Parlamentului pentru a-l feri de reținere și arestare în numeroasele dosare pe care DNA i le instrumentează. Lui Sebastian Ghiță DNA i-a fixat o cauțiune record de 13 milioane de euro. Nu vă înghesuiți să-l căinați că reprezintă doar 10% din averea declarată iar dacă îi mai cere prietenului său, Alex Iacobescu, o parte din împrumutul de 90 de milioane de euro pe care i l-a acordat poate acoperi lejer cauțiunea record.

Poate fi blocată în vreun fel încercarea de revenire a lui Victor Ponta și mogului cancerigen din spatele acestuia? Și de către cine? E vreun pluton reformator care bate la ușa PSD, care s-a făcut remarcat cu ceva și a cărui ascensiune poate fi încurajată de membrii de partid și de către opinia publică, simpatizantă sau nu a PSD?

Aceasta ar fi cea mai dorită variantă însă realitatea bate idealismul de salon iar singura alternativă, care se prefigurează, este formată tot din vechea conducere formată din Liviu Dragnea și Valeriu Zgonea. Singurul lucru care mă mulțumește la aceștia este reținerea lor de a susține atacuri la adresa DNA. Nici nu mai importă dacă o fac din frică sau convingere, cel mai important este faptul că actuala conducere a PSD nu încurajează în nici un fel atacuri la adresa luptei anticorupție care le decimează tolba cu candidați chiar în pragul alegerilor locale.

Șeful baronilor PSD, Liviu Dragnea, de al cărui nume atârnă firma Tel Drum care câștigă contracte importante cu autoritățile locale și centrale ale statului, stă liniștit în auditoriu și își așteaptă sentința definitivă în dosarul Referendumul unde e acuzat că a fraudat rezultatul referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu din 2012 și unde a primit o primă sentință de 1 an cu suspendare. Soția sa a scăpat de un dosar mult mai greu în care era acuzată de o evaziune fiscală de 8 milioane de euro însă s-a procopsit săptămâna trecută de un nou dosar la DNA legat de abuz în serviciu pentru fapte de acum câțiva ani când era șef al unei instituții care se ocupa de protecția socială din Teleorman.

Până să atingem ideatica situație în care PSD-iștii se vor fi dat pe brazdă și vor merge singuri la DNA să se dea în vileag pe ei sau acoliții lor pentru contracte date cu dedicație, trafic de influența sau abuz în serviciu sau chiar să-și recunoască la ore de maximă audiență în talk show-urile preferate faptele de corupție – ce spectacol, ce audiențe – eu sunt mulțumit pentru moment că actuala conducere a PSD își reprimă orice atac la DNA și nici măcar nu le mai ia apărarea colegilor lor ajunși în anchetele DNA.

Written by steliannegrea

Aprilie 4, 2016 at 8:21 am

Publicat în Uncategorized