Steliante – Enemy of the state

Enemy of the state

Șantajul incompetentului reformagiu demisionar de la Cultură învins de scandalul de la Operă. Și-a amintit de ilegalități devenite brusc obiect de negoț

leave a comment »

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/santajul-incompetentului-reformagiu-demisionar-de-la-cultura-invins-de-scandalul-de-la-opera-si-a-amintit-de-ilegalitati-devenite-brusc-obiect-de-negot-116512.html

 

Domnul Vlad Alexandrescu își dorește o ieșire spectaculoasă din Guvern devenit subit mocirlă guvenamentală desi, până mai ieri, fusese teren pentru reforme mult așteptate. După ce și-a anunțat demisia din funcția de ministru al culturii pentru că a fost înfrânt de scandalul de la Operă, domnul Alexandrescu și-a adus aminte brusc de ilegalități, de presiuni la care ar fi fost supus, încercând o tardivă negociere în privința unei din ce în ce mai dorite rămâneri în funcție.

Scandalul de la Operă, cu a sa efemeră etichetă de-a dreptul doar stupidă “afară cu străinii din țară”, l-a răpus pe ministrul culturii care nu a reușit decât să își recunoască în final înfrângerea usturătoare în fața taberei aparent majoritare din această instituție care se ridicase împotriva unui manager străin de renume și balerina lui favorită, plătiți, ce-i drept, regește față de remunerațiile balerinilor autohtoni.

Fiind într-o emisiune Jocuri de Putere a lui Rareș Bogdan la Realitatea TV l-am întrebat pe Tiberiu Soare cum de au ajuns tocmai niște angajați cu multă școală și extrem de umblați ai Operei Naționale să strige ceva atât de rușinoș și degradant pentru vremurile pe care le trăim ca „afară cu străinii din țară”. Părea vizibil jenat că „tabăra” pe care o conducea în luptă să fie asociată cu duhoarea pe care un asemenea slogan retrograd o răspândește. E drept că e un asemenea slogan e retrograd astăzi inclusiv la Autobaza RATB-ului darămite la o instituție de cultură ai cărei angajați își petrec jumătate din timp prin străinătate, care folosește opera unor străini ca Verdi, Massenet sau Mozart ….

Ministrul demisionar al culturii, Vlad Alexandrescu, și-a dat examenul de incompetență pe care l-a promovat cu brio în Scandalul de la Operă unde a reușit performanța să numească în decurs de numai o săptămână a trei conduceri. Până aici nimic spectaculos că doar nu o fi fost primul ministru al vreunui cabinet postdecembrist care să nu fi fost învins de imposibilitatea  de a rezolva o problemă din propria ogradă.

Numai că după anunțarea iminentei sale demisii am început să văd o altă față a aceluiași ministru reformator al culturii. Domnia sa și-a adunat vreo 200 de protestangii în fața Palatului Victoria în frunte cu cantautorul Tudor Chirilă aflat într-o pauză prelungită de la Vocea României și chiar de la sezonul de nunți și botezuri. Și dă-i și protestează și trage-l de urechi pe primul ministru, Dacian Cioloș, că de ce nu păstrează o așa de mândrețe de ministru al culturii în guvern, de ce, de ce?.

După acest episod în care reformatorul ministru al culturii i-a arătat șefului său pisica chiar în fața Palatului Victoria urmează tragica demisie asezonată cu bocete ale GDS-ului că ce bun ministru a pierdut Patria și cum nu o să se mai producă reformă în veci în Cultura românească dacă pleacă domnul Vlad Alexandrescu. Brusc a doua zi încep să apară primele semnale că reformagiul de la Cultură nu se mai dă dus și că demisia lui de cu o zi în urmă poate fi ascunsă sub preș, cu tot cu impotența demonstrată cu vârf și îndesat în Scandalul de la Operă. Demisionarul reformist susținea că a convenit cu premierul că nu își va da demisia înainte de Paști sau că și-o va da doar dacă cineva va continua reforma inițiată de el la acest minister (sic!). Am zis că o avea ceva legătură cu spiritul acestei sărbători.

 

Dar reformagiul demisionar care nu se dădea dus ne-a aplicat lovitura de grație chiar astăzi când ne-a anunțat tragic că a deranjat unele grupuri de interese, că unii colegi i-au cerut intervenții ilegale, ba chiar că au venit presiuni inclusiv de la Cotroceni. Brusc i-a revenit memoria selectivă tocmai când avea să-și negocieze funcția la care renunțase de bunăvoie dar pe care nu dorea să o părăsească.

Deci domnul Vlad Alexandrescu nu a făcut publice presupusele ilegalități la momentul când acestea s-au produs, și nici măcar nu s-a dus fuguța la DNA să facă o sesizare oficială. Nu, pentru că atunci putea închide ochii deoarece făcea parte dintr-un guvern. Avea mașină la scară, avea secretară, avea glorie pământească, avea speranțe de mai bine, avea microfoane și camere de luat vederi care-l chestionau despre Reformă. A închis ochii pentru că așa se fac lucrurile într-un guvern. Cu compromisuri, cu presiuni la care închizi ochii, pe care te faci că nu le vezi.

Într-un cuvânt le-a tăinuit. Noul Cod Penal pedepsește tăinuirea inclusă la capitolul  infracțiuni contra înfăptuirii justiției cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Dar aceleași ilegalități, presiuni au altă valoare când primadona se hotărăște fie să părăsească în glorie scena, fie să își negocieze funcția de ministru al culturii pe care brusc nu mai dorește să o părăsească. Ele devin brusc aur în mâna unuia căruia șantajul i se pare o armă bună pentru a-și păstra funcția.

Același Nou Cod Penal pedepsește și șantajul cu închisoare de la 1 la 5 ani, fiind vorba de o infracțiune inclusă la capitolul infracțiuni contra libertății persoanei.

Reformagiul demisionar nu ne dă nume ca să știm și noi cine și ce ar fi făcut ci ne spune așa la modul general că unii miniștri l-ar fi sunat, alții l-ar fi amenințat, ba chiar de la Cotroceni ar fi fost sunat.

Pentru că nu mai dorește să plece din funcție așa cum anunțase inițial brusc informațiile despre presupusele ilegalități de care ar avea cunoștință devin obiect de negoț pentru menținerea sa în funcție după principiul poate încep să-mi aduc aminte niște nume dacă nu te mai gândești cu demisia mea pe care mi-am înaintat-o public dar la care vreau să renunț.

Să recapitulăm faptele de vitejie ale reformagiului demisionar și pentru corul său de bocitoare. Negociază lamentabil și pierde în Scandalul de la Operă după ce numește trei conduceri într-o săptămână. Își aduce protestangii la Guvern să-i tragă de urechi șeful. Își dă demisia. Anunță că e posibil să nu-și mai dea demisia. Amenință cu dezvăluirea unor presupuse ilegalități de care și-a amintit brusc și pe care le tăinuise până atunci. Nu-și mai dă demisia. Așteaptă liniștit de Paști să vadă dacă șantajul funcționează.

Anunțuri

Written by steliannegrea

Aprilie 30, 2016 la 4:34 pm

Publicat în Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: